Fibrom uterin – Simptome si tratament

Home » Boli si Afectiuni  »  Fibrom uterin – Simptome si tratament

Fibromul uterin este reprezentat de o masa tumorala benigna care se dezvolta la nivelul uterului, in interiorul acestuia, in exteriorul lui, cat si in zona parietala.

Fibromul uterin mai este numit si lemiom si miom si, desi in ciuda faptului ca numele sau duce cu gandul la cancer, nu pune in pericol viata umana decat in foarte putine cazuri, atunci cand este localizat intr-o zona sensibila, in care prolifereaza spre celelalte organe, impiedicandu-le sa functioneze in parametrii optimi.



De regula, fibromul uterin nu este singular, iar atunci cand se afla intr-un numar prea mare, vorbim de leiomiomatoza uterina difuza (conditie foarte rara).

De regula, aceasta conditie medicala apare la femeile de varsta a doua, avand factori favorizanti la femeile care nu au nascut niciodata, la femeile de culoare (statisticile arata ca 8/10 femei de culoare –afro-americane- ajung sa dezvolte fibroame in zona uterului pana la varsta de 50 de ani) (1), (2) precum si la femeile care au in sange o cantitate foarte mare de estrogen.

Fibrom uterin – Semne si simptome


In tratatele de specialitate se vorbeste despre aparitia acestei boli pana la varsta menopauzei, dupa care, pe fondul cantitatii scazute de estrogeni, boala urmand sa regreseze. In cazul in care vorbim de fibrom uterin in perioada post-menopauza, exista deja suspiciunea de cancer uterin.

 

Atunci cand sunt de dimensiuni mici, fibroamele uterine sunt asimptomatice. Totusi, pe masura ce cresc, ele pot provoca mai multe probleme (considerate a fi simptome), dupa cum urmeaza:

  • Dismenoree;
  • Polakurie, adica cresterea frecventei urinarilor;
  • Sangerari abundente prelungite in timpul menstruatiei, care poate dura pana la 2 saptamani. De asemenea, sangerarile pot aparea si intre menstruatii;
  • Poate aparea durerea in timpul contactelor sexuale;
  • Femeile pot avea probleme la urinare, inclusiv pot suferi de incontinenta urinara;
  • Femeile pot avea probleme in a ramane insarcinate sau chiar pot deveni infertile;
  • Tulburari de tranzit intestinal;
  • In cazul unei sarcini pre-existente creste riscul de avort spontan;
  • Dureri in zona spatelui inferior, in zona pelvisului, precum si a abdomenului inferior;
  • Anemie, aparuta pe fondul sangerarilor abundente si prelungite;
  • Cresterea in volum a abdomenului;

 

Anatomia uterului si a fibromului


Uterul este localizat pe mijlocul bazinului, pozitia anatomica corecta fiind in spatele vezicii urinare (de unde si posibilitatea ca in cazul unui fibrom, acesta sa provoace incontinenta urinara), anterior de rect (de unde si posibilitatea ca un fibrom sa creeze probleme de tranzit intestinal) si intre trompele uterine si ovare. Uterul este impartit la mijloc de un istm uterin in 2 parti anatomice distincte, in corp si in col (acesta din urma inserandu-se pe vagin si avand forma cilindrica). Uterul are trei tunici:

  • Tunica externa, numita si perimetru, care este alcatuita de peritoneu;
  • Tunica mijlocie, musculara, numita si miometru;
  • Tunica interna, numita si endometru;

Fibromul este format in principiu din tesut muscular neted provenind din miometru, dar si din tesut conjunctiv, de legatura. Acesta  este slab vascularizat si este hormono-dependent. Poate avea forma lobulara, rotunda, unica sau multipla si are o consistenta ferma, chiar dura. De regula, in marea majoritate a cazurilor, tumora se dezvolta la nivelul corpului uterului, cu mentiunea ca in 3% poate aparea si la nivelul colului, iar intr-un caz dintr-o 100, fibromul poate aparea si la nivelul istmului. Deseori, masei tumorale i se pot asocia diferite leziuni, care pot sa aiba (sau nu) o insemnatate patologica.

Clasificarea fibroamelor se face exclusiv in functie de localizare:


Fibrom Uterin

  • Fibrom intramural, localizat la nivelul peretelui uterului. E cel mai intalnit tip;
  • Fibrom subseros, localizat sub mucoasa uterului. Acest tip de fibrom este foarte sensibil la actiunea hormonilor si poate creste pana la dimensiuni foarte mari;
  • Fibrom submucos, localizat in peretele muschiului de sub endometru. Cresterea unei astfel de tumori poate duce la infertilitate, precum poate modifica si anatomia uterului. Sangerarile sunt provocate de ulceratiile endometrului, motiv pentru care ele pot aparea si intre menstruatii;
  • Fibrom de istm. Apare foarte rar.
  • Fibrom abdominal. Este un tip foarte complicat de diagnosticat, intrucat poate fi confundat usor cu o tumora de ovar sau chiar cu o sarcina;

 

Fiind o tumora benigna, riscul de metastaze e foarte mic. Totusi, pot exista cateva tipuri de fibrom extrauterin de sorginte uterina, care poate fi fatal, mai ales in cazul lemioamelor care produc metastaze, precum si in cazul lemioamelor intravenoase.

Diagnosticarea fibromului uterin


Diagnosticarea fibromului uterin se face pe baza tabloului clinic. In principiu, cel mai des intalnit simptom, care le impinge, totodata, pe majoritatea pacientelor la medicul ginecolog, este menometroragia, adica sangerarile abundente in timpul si in afara menstruatiei.

Diagnosticul este relativ dificil, intrucat in fisa de diagnostic diferential, pe baza simptomelor mentionate mai sus, se ia in calcul si existenta unei sarcini intrauterine, dar si tumorile de ovar, adenomioza, malformatiile uterine, cancerul de corp/col uterin, precum si existenta cancerului endocervical sau a unui rinichi ectopic.

Pacientele mai prezinta deseori leucoree, adica excretia unor secretii vaginale care nu contin sange.

Medicul ginecolog va cere si efectuarea unei ecografii transvaginale sau transabdominale, cu scopul de a evidentia existenta si pozitia fibromului. Daca fibromul este insotit de leziuni, se va face si o colposcopie (o procedura prin care colul uterin va fi examinat de catre medic printr-un dispozitiv de marire), precum si un examen citologic Papanicolau, pentru a se vedea daca nu cumva pacienta sufera de cancer.

De asemenea, in diagnosticarea fibromului uterin, si pentru a exclude prezenta unor alte boli, medicii mai au la dispozitie urmatoarele investigatii paraclinice:

  • Urografia, pentru a se observa daca nu cumva ureterul este compresat, eventual si deviatiile acestuia;
  • Chiuretajul uterin pentru prelevarea de biopsie, un procedeu care se executa pentru a se vedea daca tumora fibroasa nu este de fapt maligna;
  • Radiografiile simple, care sunt folosite in special pentru a scoate in evidenta anumite calcificari;
  • Histerosonografie, un procedeu prin care se insera in colul uterin o solutie sterila de contrast pentru a se vedea forma eventualelor mase tumorale;
  • Teste de sange, intrucat multe dintre paciente sunt si anemice;

 

Complicatii


Nediagosticata si nevindecata, aceasta conditie poate naste complicatii ca hemoragii provocata de tulburari hormonale, anexite si endometrite (inflamari ale pelvisului, respectiv ale endometrului), care sunt foarte periculoase, intrucat orice infectie a fibromului poate duce la gangrenarea acestuia si la supuratie. Mai pot aparea compresii are organelor adiacente fibromului, in functie de localizare si dezvoltare. In cazul in care creste superior, fibromul poate provoca si tulburari respiratorii si cardiace.

Fibromul in sarcina


Atunci cand fibromul uterin se dezvolta in sarcina, creste riscul de avort spontan, de nastere premature. In cazuri extreme, fibromul poate impiedica nasterea naturala a fatului, lucru care cere nasterea de urgenta printr-o interventie chirurgicala numita cezariana.

Tratamentul fibromului uterin


De regula, fibroamele uterine nu sunt tratate decat atunci cand creeaza probleme, iar asta din cauza ca, in mod normal, masele fibroase tumorale ar trebui sa scada in dimensiuni dupa menopauza.

Chiar daca se spune ca fibromul este dependent de estrogen, acesta se hipertrofiaza si sub actiunea progesteronului (hormon secretat dupa ovulatie). Incetarea ovulatiilor implica scaderea cantitatii de hormoni sexuali, lucru care la randu-i, in absenta unor alte procese patologice, ar trebui sa duca la scaderea tumorilor benigne.

Altfel, exista mai multe tipuri de tratament: tratament care vizeaza ameliorarea simptomelor si a conditiilor provocate de masa tumorala si tratamentul chirurgical, care la randu-i poate consta intr-o simpla miomectomie, adica excizia numai a fibromului, lucru care pastreaza functia reproducatoare intacta. Eventual, chirurgii pot opta pentru o operatie numita miometrectomie, prin care pe langa fibrom se excizeaza si o portiune relative larga de miometru. Totusi, ambele variante nu fac decat sa inlature pe moment masa tumorala, ori in multe cazuri, aceasta se formeaza din nou.

Tocmai de aceea mai exista si operatia numita histerectomie, care inseamna excizia uterului cu totul, lucru care automat opreste functia fiziologica de reproducere.Aceasta este o optiune mai brutala si se indica numai in cazurile unor varste mai inaintate, precum si in cazul asocierii cu metrite si endometrioza. Se prefera interventiile pe cale abdominala in detrimentul celor pe cale vaginala, intrucat acestea scad mult riscul de infectie si de aparitie al complicatiilor post-operatorii. [3]

In ceea ce priveste tratamentul pe cale medicala si nu chirurgicala, acesta vizeaza in special tratarea simptomelor. Exista si un tratament (constand in administrarea de Danazol) pentru micsorarea masei tumorale, insa are efecte secundare puternice si, ca atare, este mai putin preferata. Antagonisti de progesteron (Mifepriston) sau inhibitori de aromataza pot fi folositi, insa numai in combinatie cu un inhibitor al ovulatiei. Atentie, nu se va folosi un blocator de estrogen precum Tamoxifen decat in cazul pacientelor trecute de varsta de 45 de ani care iau in calcul efectuarea unei histerectomii, intrucat astfel de substante pot creste riscul de cancer uterin.

In principiu, se vor controla durerile prin antiinflamatoare non-steroidiene precum No Spa si Ibuprofen, iar medicii ginecologi vor recomanda contraceptive pentru prevenirea ovulatiei, urmand ca situatia sa fie supravegheata periodic, pentru a se preveni orice fel de complicatie, dar si pentru a nu supune pacientele la interventii medicale brutale ce se pot dovedi a fi inutile dupa trecerea la menopauza.

Bibliografie

  • http://www.medscape.com/viewarticle/763627_2
  • http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3914832/#__sec2title
  • http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uterine-fibroids/basics/treatment/con-20037901

 



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *