Cancerul mamar – Cauze, simptome, tratament
Cancerul la san este, dupa cancerul pulmonar, cel mai fatal tip de cancer, cu o rata de mortalitate alarmant de mare in randul femeilor, dar si in randul barbatilor (aproximativ 1% dintre cazuri).
Cancerul mamar isi are originea in tesutul mamar, indeosebi in regiunea ductelor si a lobulilor. Veti vedea mai jos detalii despre anatomia sanilor, insa in principiu, ce trebuie retinut e faptul ca fiecare san in parte are 15-20 de lobi interiori, care la randu-le, contin lobuli mai mici.
Urmareste-ne si pe Google NEWS
Cancer mamar – Generalitati
Tumorile care isi au originea in ducte se numesc carcinoame ductale, iar cele care isi au originea in lobuli se numesc carcinoame lobulare.
Cancerul mamar este o boala fatala, dar care descoperita in timp, poate fi tratata printr-o schema de tratament ce poate include interventii chirurgicale, tratamente medicamentoase (care sa contina substante de natura hormonala, dar si substante menite sa distruga tumorile canceroase – chimioterapie), radioterapie, imunoterapie, precum si prin schimbari ale stilului de viata si ale alimentatiei.
Numarul cazurilor de carcinoame mamare a crescut ingrijorator de mult in ultimii 25-30 de ani. Statistici ingrijoratoare oferite de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca numarul bolnavilor creste cu circa 1,5 milioane de noi cazuri pe an, plasand astfel aceasta boala in topul celor mai ucigatoare boli (cu peste 460,000 de decese anuale cauzate, adica aproximativ 14% din numarul total de decese cauzate de cancer in randul femeilor).
In ceea ce priveste rata de supravietuire, aceasta este ridicata in statele in care s-a investit masiv in sanatate, in special in statele din vestul Europei, estul Asiei si Statele Unite, acolo unde pacientele depistate timpuriu supravietuiesc in 80% dintre cazuri cel putin 5 ani de la data diagnosticului. Din pacate, acest lucru nu se intampla in tarile sarace si nici in cele aflate in curs de dezvoltare.
Anatomia sanilor
Sanii se gasesc, din punct de vedere anatomic, in partea superioara a trunchiului si isi au originea din aceleasi tesuturi. Totusi, datorita faptului ca in timpul pubertatii, fetele incep sa secrete mai mult estrogen, iar baietii mai mult testosteron, cresterea sanilor la baieti este stopata, pe cand la fete este facilitata.
Din punct de vedere functional, sanii contin glandele mamare, care secreta laptele (cu ajutorul hormonilor prolactina si oxitocina) necesar hranirii bebelusilor. Acest proces nu e specific doar omului, ci si majoritatii animalelor mamifere terestre. Fiecare san contine 15-20 de lobi iar forma lui este determinat de tesutul adipos subcutanat care inconjoara lobii.
Cauze
Cauzele cancerului la san sunt necunoscute, aceasta boala atacand atat persoane relativ tinere, cat si persoane batrane. In principiu, este mult mai frecventa in randul femeilor care trec la menopauza, adica dupa varsta de 50 de ani, cu toate ca exista cazuri in care si femei tinere, de 20-30 de ani au dezvoltat tumori mamare maligne.
Totusi, boala este mult mai frecventa in randul femeilor cu varsta de peste 50 de ani, motiv pentru care ele reprezinta principala categorie de referinta, adica principala categorie de persoane cu factori de risc ridicat.
Factori de risc
Principalii factori de risc ai cancerului la san sunt:
- Varsta. Daca toate femeile ar trai pana la varsta de 95 de ani, una din opt ar dezvolta o tumoare mamara canceroasa in cursul vietii. Probabilitatea incidentei acestei boli este mai mare la femeile in varsta, insa ea poate aparea si la persoanele tinere, din pacate in forme foarte agresive;
- Apartenenta la sexul slab: Cu exceptia continentului African, acolo unde 5-15% din cazurile totale de cancer la san apar la barbati, in restul lumii femeile au sanse de 100 de ori mai mari sa dezvolte boala;
- Istoricul familial. In circa 5-10% dintre cazuri, in conditiile in care in familie exista cel putin o persoana care sufera de cancer, sau care a fost diagnosticata cu cancer mamar inainte de varsta de 50 de ani, exista sanse crescute de a dezvolta aceasta boala;
- Mutatiile genelor autozomale dominante BRCA1 si BRCA 2. Femeile cu gene care au suferit mutatii au 60-80% sanse sa dezvolte boala pe parcursul vietii.
- Alte forme de cancer existente, dar care au intrat in remisie;
- Persoanele care fumeaza, implicit cele care fumeaza pasiv, precum si persoanele care consuma excesiv bauturi alcoolice;
- Consumul excesiv de grasimi la femeile obeze. A se face diferenta intre consumul excesiv si dietele bazate pe proteine si grasimi, cum este cea ketogenica, ultimele chiar fiind de ajutor in timpul tratamenului cancerului pentru simplul motiv ca metabolismul tumorilor functioneaza majoritar pe energie furnizata din glucoza si nu din corpi cetonici si monogliceride;
- Folosirea indelungata a contraceptivelor orale;
- Persoanele obeze si sedentare, cu un plus pentru femeile care intra la menopauza si care se ingrasa si care, fara sa stie, isi cresc sansele de aparitie ale acestei boli cu pana la 25-30%;
- Persoanele cu un nivel de estrogen prea mare;
- Persoanele care sunt expuse frecvent la cantitati mari de radiatii, precum persoanele cu un istoric de boli foarte indelungat, care fac multe CT-uri si radiografii;
Semne si simptome
Cancerul mamar, in faza incipienta, este asimptomatic si este depistat la o mamografie. Primele simptome incep sa apara odata cu formarea unui nodul in zona mamara, adica a unei zone umflate, care se simte diferit fata de restul tesutului mamar. Daca nodulii apar in zona axilei, se mentine suspiciunea de cancer mamar, care de altfel, e detectat in urma aparitiei nodulilor in 8 din 10 cazuri.
Aparitia durerii nu e intotdeauna un simptom concludent, insa pentru orice eventualitate, ar trebui ca femeile care experimenteaza durere in zona mamara sa faca o mamografie pentru a sti cu siguranta.
In principiu, cele mai des intalnite simptome sunt:
- Pierderea inexplicabila in greutate (de regula, apare cand deja boala prezinta metastaze);
- Prezenta unui nodul oriunde in zona mamara, dar si in zona axilei;
- Modificarea inexplicabila a formei sanilor, precum si aparitia unor cute sau a unor pete la suprafata epidermei;
- Aparitia unor scurgeri din mamelon, cu atat mai mult cu cat scurgerile sunt reprezentate de sange;
- Retractia mamelonului in interior;
Unul dintre simptomele complexe, dar care nu e la fel de comun ca celelalte, il reprezinta boala Paget mamara, care e o forma destul de rara de cancer mamar si care include simptome precum senzatii de furnicaturi, dureri, precum si aparitia unei eczeme la nivel mamar.
Totusi, chiar daca aparitia unui nodul e un semnal de alarma, asta nu inseamna nici pe departe ca el este automat canceros. Din contra chiar, statisticile spun ca mai putin de 20% dintre noduli sunt cancerosi. Asta nu inseamna ca aparitia lor trebuie ignorata, ci doar ca nu trebuie sa va faceti griji pana la un diagnostic clar.
Cum are loc procesul fiziopatogenetic?
Celulele devin canceroase atunci cand isi pierd abilitatea de a se divide, de a se atasa de alte celule, precum si de a muri dupa ciclul normal de viata. Astfel, pe ductele sau pe lobulii mamari au loc cresteri anormale ale celulelor, care se transforma practic in tumori maligne, capabile sa afecteze si celelalte organe si sa puna in pericol viata persoanei bolnave.
De asemenea, acest proces poate aparea pe fondul unei anomalii de functionare a sistemului imunitar, (dar nu numai – de exemplu, expunerea la cantitati mari de estrogen e deseori asociata cu cancerul mamar), care nu realizeaza formarea unei tumori in propriul organism. Cum organismul continua sa produca hormoni de crestere, dezvoltarea tumorii poate avea loc destul de rapid, intr-o maniera agresiva.
Diagnostic
Instrumentele de diagnostic principale sunt reprezentate de catre rezultatele biopsiilor tesuturilor prelevate, de scintigrafii, precum si de radiografii/mamografii si examinare fizica. Eventual, se poate preleva lichid din nodul, pentru a se vedea exact natura lui. Daca, la studiul microscopic, substanta are o textura limpede, omogena si clara, atunci e foarte putin probabil ca diagnosticul sa fie de cancer la san. Pentru consult se va apela la medicii de familie (mai mult pentru trimitere la un specialist), la medicii oncologi, generalisti, internisti, precum si la un chirurg, iar pentru radiografii/mamografii se va apela la un medic radiolog.
Investigatiile cele mai concludente sunt intotdeauna:
- Mamografiile;
- Ecografiile mamare, care se fac cu scopul de a localiza nodulii, chisturile si alte anomalii;
- Efectuarea de rezonante magnetice nucleare (RMN), cu acelasi scop ca si mai sus;
- Biopsia mamara;
- Statusul receptorilor de estrogen, progesteron si HER 2;
- Hemoleucograma, cu scopul de a vedea un nivel complet al leucocitelor si al hematiilor;
- Analize de sange;
- Efectuarea unor radiografii toracice pentru a avea o imagine de ansamblu a stadiului cancerului;
Dupa confirmarea bolii, procesul de diagnostic continua cu teste pentru a se afla toate elementele ce definesc boala: natura ei, gradul si stadiul de dezvoltare si situatia receptorilor.
Clasificare
Clasificarea cancerelor de san se face in functie de cateva aspecte precum rezultatele histopatologice, gradul tumorii, stagiul de dezvoltare si statusul receptorilor. Aceasta clasificare este necesara pentru alegerea celei mai bune solutii de tratament. De exemplu, unele forme agresive, care pun in pericol viata, necesita tratamente puternice si invazive, pe cand formele incipiente si cele in faza primara pot fi tratate pe cale medicamentoasa.
Factorii principali, in functie de care se alege schema de tratament, sunt:
- Rezultatele histopatologice. Cele mai multe carcinoame maligne deriva din epiteliul ductelor sau lobilor mamari. Carcinoamele in situ sunt o forma distincta, in care celulele canceroase prolifereaza fara sa se propage si in tesuturile sanatoase din jurul lobilor sau ductelor. Statisticile arata ca 55% din numarul cancerelor mamare sunt carcinoame ductale invazive, 13% de carcinoame ductale in situ si 5% de carcinoame lobulare invazive.
- Gradul. Acest factor vizeaza imaginea celulelor canceroase in raport cu tesutul mamar normal, sanatos, care sunt diferentiate si care au diferite forme. Celulele maligne isi pierd forma, devin dezorganizate, iar divizarea celulara are loc necontrolat.
- Stadiul de dezvoltare tumorala, factor care vizeaza strict dimensiunea carcinomului, implicit locul de dezvoltare si initial si locul pana la care a progresat. Cu cat mai mare stadiul, cu atat mai mare sansele de dezvoltare a metastazelor si cu atat mai mica sansa de supravietuire:
- stadiul 0 implica boala in situ sau boala Paget mamelonara. E relativ inofensiva, dar netratata, in timp se pot naste complicatii. Se considera ca stadiul 0 e precanceros;
- stadiile 1-3 sunt de regula in san sau in ganglionii limfatici. A se face diferenta intre ganglionii limfatici si cei spinali, intrucat nu sunt acelasi lucru, primii apartinand de sistemul limfatic, iar cei din urma de caile sensibilitatii;
- in stadiul 4 se considera ca carcinomul a produs metastaze si ca pacientul are rata scazuta de supravietuire;
- Statusul receptorilor. Celulele au receptori pe suprafata, precum si in citoplasma si in nucleu. Celulele mamare canceroase pot sau nu avea anumiti receptori, cei mai importanti fiind cei pentru estrogen (ER), pentru progesterone (PR) si HER2.
- Mutatiile DNA.
Tratamentul cancerului la san
Solutiile generale de tratare a cancerului mamar sunt extirparea chirurgicala, fie cu extirparea nodulului, fie printr-o mastectomie partiala sau totala, la care se adauga sedinte de radioterapie, chimioterapie, tratamente hormonale si/sau terapie biologica cu anticorpi monoclonali. Planul de tratament se face in functie de factorii expusi mai sus, dar si in colaborare cu dorinta pacientelor, mai ales atunci cand se pune problema mastectomiei, adica indepartarea sanului total sau partial.
Tratamentul chirurgical
Acest protocol nu include neaparat extirparea sanului cu totul. Operatiile care se fac de obicei se numesc:
- Mastectomii: atunci cand sanul este inlaturat cu totul;
- Lumpectomii: atunci cand doar o mica parte este inlaturata;
- Mastectomii partiale de cadran: atunci cand se extirpa o patrime din san;
Odata tumoarea indepartata, se poate apela la diferite tehnici constructionale sau, in functie de preferintele fiecarei paciente in parte, se poate apela si la o proteza.
Tratamentul medicamentos.
Tratamentul medicamentos al cancerului mamar se bazeaza pe 3 tipuri distincte de tratament: chimioterapie, administrare de inhibitori hormonali si administrarea de anticorpi monoclonali.
Chimioterapia
Se foloseste majoritar pentru cancerele din stadiile 2-4 si se administreaza de regula in combinatii pentru o perioada de 3-6 luni. Unul dintre cocktail-urile des folosite contine ciclofosfamida si doxorubicina, fiind urmat in ordinea popularitatii de o combinatie de ciclofosfamida, metrotexat (antifolan) si fluorouracil.
Mecanismul de functionare al chimioterapiei se bazeaza pe distrugerea celulelor canceroase care se multiplica rapid; din pacate insa, medicamentele au numeroase stari secundare si provoaca stari de greata, pierderea parului pe perioada terapiei, precum si vatamarea unor tesuturi sanatoase.
Inhibarea hormonala
Unele tipuri de cancer la san au nevoie de estrogen pentru a se putea dezolta, motiv pentru care o parte a terapiei hormonale vizeaza inhibarea/blocarea estrogenului.
In blocarea receptorilor pentru estrogen se folosesc medicamente precum Tamoxifen (cunoscut si sub denumirea Nolvadex) sau medicamente care inhiba aromataza precum Arimidex sau Femara, ultimele fiind mai degraba potrivite pentru femeile aflate in perioada de menopaua. In practica se mai folosesc si Fenretinida si Raloxifen.
Tamoxifen este semnificativ mai ieftin, insa este util numai in cazul cancerelor mamare care au nevoie de estrogen pentru a se putea dezvolta. Se administreaza totusi cu grija, pentru ca femeile care iau acest medicament devin automat factori de risc pentru boli precum AVC (accidente vasculare cerebrale), tromoboze venoase si/sau pulmonare sau chiar cancer endometrial. Totusi, prin faptul ca blocheaza efectul estrogenului, impiedicand astfel efectul lui asupra celulele canceroase, este deseori folosit, dar numai sub supravegherea medicului.
Terapia cu anticorpi monoclonali
Medicamentul Herceptin, conform ultimelor studii, a imbunatatit sansa de supravietuire la peste 87%. Herceptin contine anticorpi monoclonali pentru HER2, care este un receptor extrem de activ in timpul cancerelor mamare. Atunci cand este inhibat, HER2 stimuleaza oprirea divizarii celulare, implicit opreste cresterea in dimensiuni a tumorii.
Radioterapia
Si Radioterapia poate fi recomandata, mai ales dupa operatie, pentru a indeparta toate microformatiunile si resturile tumorale, care nu au fost sau care nu au putut fi indepartata pe cale chirurgicala. Atunci cand are succes, radioterapia scade sansele de reaparitie a cancerului cu pana 60%, procente demne de luat in seama.
Tratamentul la domiciliu
Exceptand tehnicile de mai sus, dintre care o parte necesita spitalizare, pacientii cu cancer la san pot fi tratati si ambulatoriu sau acasa. In principiu, acasa se incearca tinerea sub control sau inlaturarea efectelor secundare ale chimioterapiei si a medicamentelor secundare, adica a greturilor si a varsaturilor, a diareei etc. De regula, tratamentul include medicamente antiaderice, suplimente nutritive cu continut mare in minerale si vitamine, precum si o cantitate mare lichide, care sa previna deshidratarea.
In cazul in care senzatia de oboseala este persistenta, repausul la pat este recomandat.
Nu in ultimul rand, trebuie avuta in vedere si posibilitatea unui tratament psihologic. Intrucat cancerul este o boala severa, care poate lasa sechele, e importanta mentinerea sanatatii psihice si evitarea depresiei. Atunci cand femeile experimenteaza schimbari hormonale, precum si traume psihologice in urma exciziei chirurgicale, este esential ca ele sa primeasca suport. Uneori, chimioterapia poate induce simptomele aparitiei precoce a menopauzei.
Preventia cancerului mamar
Datele indica faptul ca aparitia cancerului de san poate fi prevenita sau intarziata cu mult timp prin mentinerea unui stil sanatos de viata. Asta inseamna ca femeile trebuie sa ajunga neaparat la o greutate optima si sa reduca pe cat posibil consumul de alcool si de tutun, dar si sa faca exercitii fizice frecvent. De asemenea, s-a dovedit ca femeile care isi alapteaza copiii au un risc mai scazut de cancer mamar, astfel ca aceasta practica – naturala, de altfel- este recomandata.
Statisticile arata ca efectuand schimbarile de mai sus, orice femeie isi imbunatateste cu pana 40% sansele de A NU DEZVOLTA cancer mamar pe parcursul vietii. De asemenea, consumul frecvent de ceai verde/ceai negru (care, de fapt, provin de la aceeasi planta), precum si consumul de grasimi polinesaturate omega-3 reduce sansele de aparitie, asta pe langa multiplele beneficii asupra sanatatii.
La persoanele la care s-a descoperit mutatia genelor BRCA 1 si BRCA 2, o modalitate de preventie invaziva, dar cu rezultate foarte bune, e mastectomia dubla totala, urmata de proceduri de reconstructie plastica. Tocmai de aceea, se recomanda ca in familiile cu istoric familial pozitiv cu cancere sa se efectueze teste pentru aceste mutatii, astfel incat sa se evite din timp aparitia bolii.
Administrarea de agenti blocanti ai estrogenului reduce sansele de aparitie a cancerului mamar, insa poate creste riscul de tromoboze venoase, accidente vasculare cerebrale si cancer endometrial.
Consideratii generale
Cancerul la san ramane cea mai raspandita forma de cancer invaziv in randul femeilor. Datele sumbre arata o crestere substantiala ca cazurilor noi inregistrate in fiecare an. De exemplu, in 2008, au avut aproape 460,000 de decese cauzate de cancer mamar diagnosticat si probabil alte cateva zeci de mii de decese nediagnosticate.
Cea mai mica rata de aparitie a acestei boli este in zonele din estul continentului Asiatic, acolo unde exista in medie 18 cazuri la 100,000 de cazuri, pe cand in statele din vestul Europei si din Statele Unite, cifrele arata pana la 78-90 de cazuri la 100,000 de femei. Desi cauzele nu sunt cunoscute, se considera ca frecventa acestei boli creste datorita stilului de viata sedentar, precum si a alimentatiei deficitare inainte de varsta de 50 de ani. Tocmai de aceea, aparitia oricaror simptome descrise mai sus necesita efectuarea de teste, implicit o vizita la cabinetul unui doctor bun.
