Calatorie in lumea ceaiului
Istoria ceaiului nu incepe de azi, de maine, ci in niste vremuri indepartate, cand lumea era invelita intr-o “coaja de nuca” si cand aceasta nu era inca desfacuta in totalitate.
Descoperirea acestuia a fost una intamplatoare, dar care a trebuit sa fie in acele timpuri, pentru ca imparati sa isi piarda imparatii, iar pentru ca oamenii sa descopere nu doar o licoare aromata, ci o adevarata forma de arta. De-a lungul timpului, ceaiurile au ocupat un loc important in viata culturala si familiala a mai multor societati. Apreciate si venerate in vechime, ceaiurile care provin din planta Camellia Sinensis nelipsite din colectia fiecarui iubitor de ceai. Fiecare ceai are poveste sa in parte, iar de aceea “in fiecare ceasca exista cate o calatorie imaginara”.
Urmareste-ne si pe Google NEWS
Ceaiul Alb
Fiecare ceai in parte are povestea sa, iar de aceea, atunci cand acesta este savurat, timpul trebuie sa se opreasca, grijile sa dispara, iar starea de relaxare sa se instaureze in gandurile si trupul celui care isi lipeste frumos buzele de ceasca de ceai si soarbe usor cate o inghititura. Una dintre cele mai frumoase povesti (depinde din ce prisma privim) o are ceaiul alb.
Desi a devenit cunoscut in secolul al VII-lea (in timpul dinastiei chineze Tang), abia in secolul al X-lea a inceput sa ii fie recunoscute proprietatile, gustul si aroma, atunci cand a devenit si o bautura ceremoniala.
Despre acest ceai se mai spune ca, a fost vinovatul pentru care un imparat a pierdut o mare parte din imperiul pe care il conducea, deoarece devenise obsedat de licoarea cu gust fin.
Ceaiul galben
Ceaiul galben este un sortiment special, unul rar, pentru care iubitorii de ceai ar da orice sa il poata savura, deoarece acesta se gaseste foarte greu, din cauza procesului de obtinere deloc usor. Un gust dulceag, un aspect galben-auriu si o aroma usor florala sunt ingredientele care au convins generatii si generati de familii din China, sa pastreze bine acest ceai si sa il foloseasca doar la ceremonii.
Folosit ca modeta de facto pana in secolul al XIX-lea in Mongolia, Tibet si Siberia, ceaiul negru este unul dintre cele mai consumate ceaiuri. Acesta a fost descoperit, dupa cum legenda spune, de catre un imparat care se pregatea sa bea niste apa fiarta. In tigaia pregatita au cazut niste frunze, iar usor, usor, apa s-a colorat, iar imparatul a gustat acea licoare, care il imbiase sa cada in acest pacat prin gustul placut si aroma deosebita.
Ceaiul oolong
Despre ceaiul oolong, vechii chinezi spuneau ca acesta poate fi baut doar dupa ce te-ai impacat cu sine. Aroma sa nu este una obisnuita, deoarece este un mix intre cea a ceaiului verde si cea a ceaiului negru. Acesta, din acele timpuri stravechi, este cunoscut drept un doctor al organismului, fiind folosit pentru a trata mai multe afectiuni.
De secole intregi, ceaiul verde este consumat, atat de iubitorii de ceai, adica cei care considera ceaiul o cultura sau o arta, cat si de cei care vor sa beneficieze de proprietatile benefice pe care le are asupra organismului.
