Clamidioza – infectia cu Chlamydia trachomatis

Infectia cu Chlamydia este un lucru des intalnit, atat in randul barbatilor, cat si in randul femeilor, clamidioza fiind una dintre mai raspandite boli cu transmitere sexuala.

Clamidioza este provocata de infectia cu bacteria Chlamydia trachomatis, o bacterie din familia Chlamydiaceae. Din aceasta familie, forma trachomatis este specifica oamenilor.

ATENTIE: boala este foarte periculoasa, de unde si recomandarile medicilor de a face din cand in cand analize pentru boli cu transmitere sexuala.

Clamidioza este deseori asimptomatica, iar estimarile oficiale arata ca pana la 75-90% dintre femei nu stiu ca sunt infectate.

Desi este o boala care se poate trata usor, consecintele netratarii ei pot fi catastrofale. In urma cu 20 de ani, estimarile oficiale aratau ca pana la 15% dintre cazurile de orbire dobandita erau pe fondul netratarii clamidiozei. Un lucru imbucurator, insa, e faptul ca numarul acesta a scazut de aproape 5 ori in ultimii 20 de ani.

Sus

Cauze

Cauza principala a acestei boli este infectia cu bacteria Chlamydia trachomatis, cel mai adesea in timpul unui act sexual neprotejat cu un purtator al bacteriei. Totusi, infectia poate fi transmisa de la mama la fat in timpul sarcinii, dar numai daca mama nu a inceput tratamentul specific. Totusi, in cazul in care un copil este diagnosticat cu aceasta boala, se vor face investigatii atat clinice,cat si psihologice, tocmai pentru a exclude ipoteza unui potential abuz sexual

Sus

Semne si simptome

Perioada de incubatie a bacteriei este medie si dureaza intre 7 si 21 de zile de la contactul sexual cu persoana infectata. Boala poate afecta organelle reproductive si intreg sistemul reproducator, atat la femei, cat si la barbati, dar si rectul, pleoapele si chiar partea superficiala a globului ocular. In ceea ce priveste semnele si simptomele, pe fondul diferentelor anatomice si fiziologice, ele sunt diferite intre sexe.

La barbati, clamidioza are simptome precum cresterea sensibilitatii in zona anala si scrotala, aparitia unor cruste pe gland, eventual si a unor secretii cu textura variata (apoasa sau vascoasa), dar si prin aparitia unor usturimi la urinare. Ulterior, urina poate fi tulbure, iar capacitatea vizuala poate fi afectata de conjunctivita.

La femei, simptomele sunt mult mai variate:

1. glandele bartoliene, numite si glandele vulvo-vaginale, se inflameaza;
2. aparitia unor stari febrile nejustificate;
3. aparitia nejustificata a unor stari prelungite de oboseala, respectiv de maleza;
4. dureri in zona pelviana si dismenoree;
5. aparitia unor sangerari anormale, in afara perioadelor de menstruatie;
6. conjunctivita (adica inflamarea membranelor care acopera globul ocular), cel mai probabil pe fondul contactului cu degetele, cu prosoapele murdare pe care exista aceasta bacterie, dar si prin contactul cu secretiile eliminate in timpul unui stranut;
7. aparitia mancarimilor in zona vaginala, care se pot extinde si in zona perianala;
8. aparitia usturimilor in timpul urinarii;
9. tulburarea urinei;
10. inflamarea uterului, a tuburilor falopiene si a ovarelor, lucru care creste riscul de infertilitate sau al unei sarcini ectopice;
11. inflamarea colului uterin, insotita de o leucoree purulenta;
12. polakurie, adica cresterea anormala a frecventei urinarilor;

ATENTIE: Chlamydia poate afecta copiii in timpul sarcinii, putand duce pana la avort spontan. Aproape toti copiii care se nasc din mame infectate cu aceasta bacterie vor fi si ei infectati. In general, exista riscul de nastere premature, de conjunctivita sau chiar si de pneumonie.

Sus

Diagnostic

Diagnosticul se pune in baza tabloului clinic, al anamnezei, dar si pe teste paraclinice. Cum boala este deseori asimptomatica, anamneza poate fi irelevanta sau, in cel mai bun caz, nu poate oferi informatii concludente.

In general, se folosesc 3 modalitati de diagnostic paraclinic:

1. teste serologice. Nu au o specificate foare convingatoare, intrucat femeile au anticorpi fata de formele non-genitale ale Chlamydiei (cum e Chlamydia pneumoniae si Chlamydia psittacci, 2 forme total diferite);
2. coloratia Giemsa a exsudatului in secretiile prelevate in timpul examenului pelvic. Nici aceasta metoda nu are o specificate foarte mare, insa rezultatele sunt mai credibile decat in cazul rezultatelor testelor serologice;
3. izolarea germenului pe medii celulare. Aceasta metoda are un randament infailibil de mare, de 100%, insa costurile aferente izolarii germenului sunt destul de mari, plus ca durata totala pentru acest test poate ajunge pana la 7 zile;

Mai nou, exista si teste de imunofluorescenta directa, in care anticorpii formelor de Chlamydia mentionate mai sus pot fi deosebiti unul de altul. Au o specificate de 98%, costuri relativ mici si o durata de examinare de sub o ora. Totusi, nu toate laboratoarele au microscop fluorescent, motiv pentru care cel mai adesea, diagnosticul se pune pe baza tabloului clinic si pe baza testarii culturilor prelevate de la pacienti.

Sus

Diagnostic diferential

Clamidioza poate fi usor confundata cu gonoreea, mai ales pentru ca si cea de-a doua boala poate da secretii purulente. Totusi, diferenta primara intre gonoree si clamidioza ar fi faptul ca prima are simptome mult mai puternice, pe cand clamidioza este deseori complet asimptomatica, plus ca gonoreea apare mult mai rapid decat clamidioza, in speta are un timp de incubatie mai mic. Totusi, e bine de stiut ca, in cazul multor pacienti, mai ales in cazul femeilor care practica prostitutia, gonoreea si clamidioza pot coexista.

Sus

Tratament Chlamydia

Antibioticele folosite pentru tratarea acestei boli sunt azitromicina, amoxicilina, doxiciclina, eritromicina, vibramicina, oxofloxacina si levofloxacina, dintre care doar eritromicina, amoxicilina si azitromicina pot fi folosite de catre femeile insarcinate.

In ceea ce priveste tratamentul, el trebuie aplicat ambilor parteneri, iar in cazul in care partenerii sexuali au fost schimbati in ultimele 60 de zile, si ei trebuie anuntati. In general, exista mai multe scheme de tratament:

1. tetraciclina ora, 500 mg de 4 ori pe zi, pentru o durata de 7 zile;
2. vibramicina, in doza de 2 capsule pe zi, pentru o durata de o saptamana;
3. eritromicina oral, 500 mg de 4 ori pe zi, timp de minim 7 zile;
4. amoxicilina oral, in doza de 1500 de mg pe zi, pentru o durata de 10 zile;
5. oxofloxacina in doza de 300 de mg, de doua ori pe zi, pentru o durata de o saptamana;
6. penicilina se poate folosi, dar numai in doza mare si numai daca clamidioza nu este asociata cu gonoreea;

Femeile gravide au la dispozitie doar eritromicina (2000 de mg pe zi timp de 7 zile) si amoxicilina (va fi folosita cu precautie, pentru ca poate starni efecte adverse).

Dupa tratament, este necesar ca pacientii sa refaca testele de diagnosticare, tocmai pentru a vedea daca aceasta boala a fost sau nu inlaturata.

Preventie